Concurenta sigura a postei rapide
Posted in Alandala on mai 12, 2008 by crisatcrossSi mama si tata au venit in Canada in 11 decembrie. Anul trecut. Au adus cu ei multe cadouri, unele pentru Mosul nostru Craciun, sa-i mai usureze sacul si sa nu-i oboseasca renii, altele pentru alti mosi. Am primit si noi un plic albastru, si-am intrebat zambind sagalnic, ati vandut apartamentul din oras, dar ni s-a raspuns, tot zambind sagalnic, nu, si asta nu e pentru voi, dar l-am luat bucurosi. Cu plicul in mana, am cautat un loc unde sa nu ajunga copiii, acel colt din casa unde se pun lucrurile bine, la loc sigur. L-am pus pe corpul de mobilier a carui nume nu-l stiu nici daca caut si-n dictionarele care inca n-au parasit tipografia, un corp care are si sertare, are si rafturi, si mai suporta si televizorul din dormitor pe deasupra. Am dat sa ies din dormitorul nuptial, dar m-am intors din drum (si cred ca asta a contat mult in desfasurarea ulterioara a evenimentelor) si, cum plicul fusese trantit deasupra DVD-urilor cu filmele copiilor, m-am horatat sa-l var mai adanc, in spatele televizorului. In dormitor ajungem tarziu, nici noi nu mai stim de ce, iar de uitat la televizor, ne uitam cat se uita si televizorul la noi. De uitat in spatele lui, nimeni nu se uita, dar de uitat plicul in spatele lui, toti l-am uitat!
Deh, noroc cu sarbatorile pascale, care anul acesta au coincis cu sarbatorirea printisorului Philip, ca asa se face ca am tras o carpa de praf si pe mobilierul din dotare si, din repezeala, si pe plicul albastru. Stupoare, mare stupoare! Hartia, stand la caldura aparatului electronic care merge fara sa bage cineva de seama, ba si in vecinatatea geamului unde bate soarele la asfintit, si-a mai pierdut din culoare. Asa se explica, daca e necesar, de ce mi-au mai trebuit inca cateva saptamani sa elucidez provenienta plicului cu hartia ce va fi fost candva albastra, apoi inca cateva altele sa-l conving pe sot sa-si sune fostul coleg de facultate care nu se mai astepta la surprize din partea lui Mos Craciun cand nici iepurasul n-a fost in stare sa-l surprinda, cateva schimburi nefericite de mesaje telefonice intre robotii nostri, o mica conversatie nocturna cu doamna colegului si, surprize, surprize! ieri, intr-o atmosfera ceremonioasa, sa inmanam, desi nimeni nu mai credea, plicul cu hartia ce a fost candva albastra.
Nu avem nici experienta, nici resursele postei rapide, de care muma o fi ea, FedEx, Purolator, UPS, DHL sau cum s-or mai fi numind ele in lume. Dar nu e greu de observat siguranta, fie ea si putin decolorata de soare, si rapiditatea ardeleneasca cu care am livrat plicul la destinatar: in mai putin de-o jumatate de an! Ne-am felicitat reciproc si ne-am propus o vacanta. Ne pare rau, nu mai livram pachete, colete si plicuri, si nici de telefonul fara fir nu cred sa mai fi ramas energie, actiunea si suspansul ne-au obosit, de aceasta data, foarte tare!









