Alba ca Zapada in sine si piticul negru din mine
Capul se pleaca de mila de sine si spinarea se incovoiaza de sila de mine. Alba ca Zapada ma reneaga, sustinand sus si tare, intr-o deplina tacere formala, ca prea ii subapreciez subnutritii subalterni, supraexpunandu-mi o prea mare suprafata a supraelasticului meu eu. Alba ca Zapada uita ca exista numai contrastand cu piticul negru din mine si dispare nevazuta din scena. Se cauta Alba ca Zapada pentru cei 8 pitici-limbrici.
Cum aceasta poveste este inspirata dintr-o alta poveste inspirata de-o alta poveste demult expirata, nici zapada ei nu mai este chiar asa de alba, nici minele mele atat de negre. Cum povestea in sine nu ma cuprinde si pe mine, ma cobor pe mine in sine. Cum cei 7 sunt responsabili cu diamantele, ma reprofilez pe perle. Cum aceasta poveste nu corespunde realitatii mai mult decat tangential, orice coincidenta incepe sa puta a barfa.
Noapte buna, copii. Alba ca Zapada nu exista decat in prima zi dupa ninsoare. Maine incercam Cenusareasa.
februarie 5, 2008 la 9:50 pm
Brainstorming, really. O sa zica lumea ca fac favoritisme, dar, baby, esti “la bomba”. Love ya!
februarie 5, 2008 la 10:05 pm
Daca reusesti sa te loghezi pe Facebook incearca linkul asta:
http://www.facebook.com/ads/
Si aici pe blog, eu as pune scrisul mai mare.
februarie 6, 2008 la 2:07 am
Anna, la bugete mici, caractere mici. Sau invers? Mareste putin dioptriile, doar pana ma prind eu cum se cresc caracterele.