Curiozitatea mi-a omorat pana si pisica

Am inceput luna februarie bine, credeam eu. Mi-am facut blog pe WordPress, crezand ca aici se preseaza mai usor cuvintele, pana iese si ultima picatura de esenta din ele. O vreme cititorii (10% dintre ei – WordPress nu minte!) de pe Yahoo 360 m-au ajutat sa ma vad, doua zile la rand, in statisticile celor de la bloguri cu cresteri rapide. Si inima mi-a crescut de fericire. Dar au urmat zile grele, nu prea multe si nici prea grele, ca februarie e luna scurta si e doar la mijloc si nici eu de ieri, de azi.

Acum, ca m-am decis sa joc cinstit si sa nu mai fortez mana celor de pe Yahoo, statisticienii nu mai au ce sa-mi spuna. Stiindu-ma (si eu si ei) fiinta sensibila, cu temperament labil, s-au gandit sa ma consoleze intr-un fel si au decis, fara sa ma consulte, ca cea mai buna zi a mea de pana acum ar fi sambata, 26 septembrie, 2006. Mi-au spus-o in cateva randuri, stiind ei ca repetitia e mama invataturii de minte. Cu alte cuvinte, numai repetand se invata o mama minte.

Am tot stat si m-am tot scarpinat intre circumvolutiuni: ce-oi fi facut eu in 26 septembrie, 2006? Cum am deja un blog pe 360, fug repede acolo si gasesc ca 26 septembrie, 2006, e o zi de marti, nu sambata cum considera WordPress. Pe cine sa mai crezi? Oricum, dilema s-a rezolvat, asta am facut: Mama cum laudae! Sa vedem, invers merge? Cert e ca mama cauta disperata sa se laude cu ceva…