Alarma falsa

Desi Philip sustine c-ar fi vomat de 10 ori, de fapt au fost doar doua episoade, dar suficient de violente pentru a mai merita inca o mentiune. De asemenea baiatul a meritat si cei cinci lei canadieni pe care i-a castigat aseara pentru precizia cu care a lovit ligheanul plasat strategic langa pat, fara a lasa urme vizibile pe-o raza mare cat camera lui, ca ne-a trezit sa curatam zona si sa-l spalam pe fata si pe dinti, si de asemenea pentru efortul de-a dormi toata noaptea cu capul pe marginea patului, o pozitie mult mai neplacuta decat propriu-zisa indispozitie stomacala.

Azi s-a comportat exemplar, n-a cartit prea mult, nu s-a plictisit prea tare, n-a intrat in conflict de interese cu sora lui mai deloc, ba chiar a strans in vreo doua randuri haosul creat de micuta noastra creatura. Stim, insa, ca acest comportament este temporar, datorat in mare parte vinovatiei lui innascute, dar si vocii mele de mama care desi uraste gatitul, o face bine si  aproape zilnic si care, sunt sigura, inca ii rasuna in minte: “Nici nu ma mir ca va doare ba una, ba alta, ca mancati numai porcarii!”  

Doar o singura data m-a deranjat azi, atunci cand m-a strigat de jos, “Mami, vino jos ca Mara baga hartie igienica in buda si o suge!” Eram prea prinsa cu votatul pe RoBlogFest, asa ca n-am fost sigura pe cine sa ma supar mai tare, pe el, pe sora-sa ori pe RoBlogFest si pe sistemul lor atat de descurajant de greoi de votare. Inca procesez.