Fizica pura
Asa ma flateaza el, amintindu-mi ca atunci, la inceputuri, l-am vrajit cu rotunjimile mele. Nu l-am dezamagit, de-a lungul timpului am avut grija ca rotunjimile mele sa creasca, sa se dezvolte si sa se rotunjeasca inca si mai amplu, mai perfect.
Asa il flatez eu, amintindu-i ca atunci, la inceputuri, m-a vrajit cu mediile la matematica si fizica. Si de atunci, el a avut grija sa ma faca tot mai fericita, obtinand rezultate tot mai bune la invatatura atunci cand purtarea si prezenta nu contau, certificat dupa certificat, bursa dupa bursa, diploma dupa diploma si slujba dupa slujba.
Mediile lui la matematica si fizica ma fascinau pentru ca erau de doua ori mai mari decat ale mele. Exact de doua ori! Daca nu as fi avut profesori indulgenti si sansa celor doisprezece clase obligatorii ale lui Ceausescu, am fi pierdut ireparabil aceasta proportie de aur pe care, cativa ani mai tarziu, am transformat-o in inele de nunta. Am vrut sa dau o sansa in plus copiilor mei, sansa mediilor maxime la materiile la care eu orbecaiam far pic de gratie.
Azi avem copiii nostri. Philip e imaginea mea in oglinda, varianta masculina. Daca il intrebi de zece ori cat face 4×3, dandu-i de zece ori si raspunsul corect, el va continua sa-ti raspunda 16. Copilul va incerca ori sa schimbe din temelii tabla inmultirii, ori sa te convinga pe tine ca gresesti. Daca vei reusi sa-l convingi ca face 12, intrebandu-l cat face 3×4 l-ai pierdut din nou. Raman doua posibilitati: ori musti si inghiti fara sa mesteci din tabla inmultirii in timp ce te dai cu capul de coltul mesei, sa-ti zboare toti gargaunii aritmetici din cap, ori te prapadesti de ras, cu copilul deopotriva. Radem de orice, doar de zgarieturile de pe masa nu!
Mara, insa, a avut deja perioada ei de glorie. Fiica noastra, urmatorul mostenitor de gene paterne, ne-a uimit cu exactitatea recitarii numerelor de la 1 la 10 in cele trei limbi in care ne dicteaza. Tatal-donator m-a avertizat si eu, mama-purtatoare, m-am plecat umila. Dar pana la 10 n-am nici eu probleme, m-am infoiat de mandrie in sinea mea.
Cum nici numaratul pana la 20 nu-mi creaza mari dificultati, am incercat sa fortez genetica sa-mi raspunda: e Mara sau nu mostenitoarea genelor mediilor maxime la matematica si fizica? A mai trecut ceva vreme si fata, voind parca sa livreze mesajul ereditar pe care-l asteptam cu atata ardoare, a luat-o pe scurtatura: a inceput sa numere din doi in doi, dar inca destul de corect. Azi Mara numara mult si bine, dar numai aleator. O singura intrebare mai am: stie cineva ce e inteligenta genetica si cum se trateaza ea?
noiembrie 11, 2008 la 8:23 pm
[...] locul lui de la oglinda si-mi promit: E pentru ultima oara! Dar cu fata nu pot face acelasi lucru: e a mea, pana la urma! Ea si cele trei printese: 1, 2, 4, [...]
ianuarie 29, 2009 la 12:28 pm
Nu numai pe flickr ci acum si pe bloguri. Imi place blogul tau, am sa fac timp sa citesc mai mult. Toate cele bune.
ianuarie 30, 2009 la 9:55 pm
Si eu voi face exact acelasi lucru, voi explora blogul tau. Ma bucur cand dau de fotografi care scriu.