Ping-Pong
Pentru ca psihologul i-a recomandat sa mai arunce din gunoaiele mostenite de la bunica-sa, a aruncat. Dar a pastrat doua palete de ping-pong zdrentuite, un fileu destramat si intr-o cutie de gel de par, cateva mingi foarte vechi, dar numai vreo doua de ping-pong. Mi le da mie. Arat cu degetul catre palete si zic c-am vreo 6 acasa, si am si doua filee. Bine, zice, dar mingile iti pot fi de folos. Da, zic, nestiind ce sa zic, dar stiu sa ma prefac ca le uit pe polita.
Catre seara dau cu ochii de cutia de gel. Mi-o trimisese. Mai aud doar ca-s niste gunoaie si capacul containerului pentru reciclaje cazand greu. Tresar. Povestea asta are o morala, presimt.
O saptamana mai tarziu ii aud vocea in receptorul telefonului. Ma intreaba daca-mi amintesc de cutia de gel si de mingile din ea, le mai am? Incerc sa mint dar ma prinde, imi zice ca mi-a trimis-o in aceeasi seara. Promit ca voi intreba in stanga si-n dreapta, inteleg, da, copiii ei adolescenti si-au gasit un joc care-i tine ocupati si de aceea are nevoie de mingile acelea. I le trimit, da? Da, de cum le gasesc, zic.
Raman pe loc vreo doua minute si vorbesc de una singura in limbi, in limba in care-am vorbit cu ea la telefon si-n limba celui care mi-a adus cutia acasa si apoi a reciclat-o. In limba ei, vocabularul meu e cam saracacios si accentul cam murdar, dar in limba lui nu am probleme de nuante. Imi revin si incep sa si gandesc ce spun. Mi-e ciuda dar nu ma pot abtine, mi se face rusine.
Cobor rapid in curte si pun la pamant containerul inalt cat mine, rastorn continutul pe jos, ma bag cu totul in recipient si scormonesc disperata, sperand sa gasesc cutia Pandorei. Nu stiu ce-am mancat cand am fost mica, dar inca are efect. Asez cutia pe masa, exact in locul in care-am gasit-o in seara respectiva, si astept sa vina sa si-o ia. Si nu ma lasa mult s-astept. Cand o vad cat e de fericita ca a recuperat cutia, ma gandesc ca ar trebui sa-si ia un psiholog platit, dar nu din banii publici. Poate daca l-ar plati ea, l-ar lua mai in serios.
Am facut legamant, eu si el, ca de-acum inainte nu mai facem pe ”sportivii” si nu mai jucam ping-pong cu gunoaiele vecinilor. Fiecare cu tomberonul lui!
februarie 27, 2008 la 4:36 pm
“Nu TI-ai invatat la engleza, Katona.” Sau ce era? Matematica? Anyway, o limba straina, acolea.
februarie 27, 2008 la 6:14 pm
Ba dupa cum debitam cuvintele celea murdare, io zic ca macar la una dintre lectii mi-am invatat. Minte!