Box Office

Mi-e greu, chiar si numai pentru mine, sa definesc canadianul get-beget. Canadianul get-beget poate fi reprezentat si de copiii mei nascuti aici, in Canada. Dar nu-mi convine definitia. Daca copiii mei ar fi nascuti din parinti nascuti in Canada, poate, probabil, i-as confunda cu canadienii. Dar nu sunt, si chiar daca oficial ei sunt canadienii get-beget, pentru mine ei sunt pseudo-canadienii. Pentru o mai buna clarificare a problemei, putem s-o intoarcem ca la Ploiesti: sunt ei romanii get-beget? Dar nu stiu, zau, de ce-as intoarce-o, ca nu asta era subiectul propozitiei.

Saptamana trecuta, pentru ca am constatat ca parul destept nu e chiar atat de destept precum se vehiculeaza in popor si trebuie si tuns, am ajuns la coafeza. Coafeza nu e canadianca get-beget dupa convingerile ei politice, e quebecoasa (eruditii ii numesc quebechezi, dar tare ma zgarie pe timpane eruditia lor). Din tata si mama de tata si mama in fii si fiice! Un alt canadian de mai multe generatii de tati si mame canadieni, Perry, tot saptamana trecuta mi-a calcat casa. Incaltat! Dar nu, el n-a avut nici o vina, el doar s-a supus regulamentelor interne ale casei pe care-o pastoresc si uneori, rar, o si curat. Azi insa, cand am iesit cu copiii la chiosc sa le cumpar acadele si sa-mi oxigenez creierul (nu, nu parul, el e deja oxigenat) Claude, canadianul care se apropie cel mai tare de veritabilul canadian (dac-ar fi sa tinem cont de definitia mea foarte putin indulgenta) avand sange indian in vine dar chiar si el fiind satul de-atata iarna si zapada, m-a lovit intre narine, mi-a tras una la ficat si m-a facut knockout.

-Oh, bonjour!

-Oui, pas pire, zic eu de sub gluga, desi erau zero grade cu soare si nu batea vantul, dar nu e rau sa fii circumspect. Nu in Quebec. Vremea e schimbatoare, asa am auzit.

Copiii nu s-au sinchisit, nu i-au aruncat nici macar o privire omuletului care curata zapada chiar si-atunci cand nu ninge si care stie deja o sama de cuvinte romanesti, doar pentru simplul fapt ca locuieste vis-a-vis de micul nostru cuibusor de nebuni romanasi. Dupa apostrofarile mele materne, s-au deranjat c-un salut.

-Dar de Bute, de Lucian Bute ati auzit? Nu, nu-i asa? Ha, ha…

Copiii au raspuns in cor intrebator, nu. Dar dupa vreo 50 de metri si-au schimonosit figurile si au intrebat cine-i Bute. N-am stiut ce sa le raspund. Si coafeza s-a scremut 3 ore sa-si aminteasca numele boxeurului, ii tot zicea Marian desi stia ca nu e bine, dar n-am fost in stare s-o corectez. Perry, si el, s-a falit cu numele asta, dar n-am putut s-o fac si eu.

Bute aduce o mare schimbare in viata noastra de romani montrealezi. Inaintea lui, imediat dupa confirmarea tarii de origine te plecai flatat in fata interlocutorului canadiano-montrealez care-ti putea zice la cate aparate si pe ce note a evoluat Nadia la Montreal in ‘76. Bute a descalificat-o, a detronat-o, a scos-o din ecuatia roman=Nadia. Si desi sunt nascuta la 16 km de Deva, in generatia care se visa Nadia la barna si la paralele, nu stiu prea multe despre prima gimnasta care a obtinut scorul perfect. Despre Lucian Bute voi afla mai multe cand ma voi trezi din knockout-ul informational in care m-a bagat cu un singur uppercut. Daca nu cumva o fi fatal…