Linistea dintre furtuni

Hai sa cumparam de-ale gurii, mi-a zis el sec dar taios. Nu, gura asta n-are nevoie de-alde alea, i-am replicat eu scurt. Si ne-a prins o furtuna cumplita de cuvinte rostite fara rost, si-am facut ca cainii si ca porcii si ca oamenii care nu-si mai pot tine gura fara sa nu-si spurce sufletul cu rasuflarea lor taioasa, scotandu-si ochii care n-au urechi s-auda, dar au minti pierdute in lacrimi si rasete ce nu-si gasesc locul. Si m-a apucat pe nepregatite rasu’-plansu’, nemaistiind pe care sa-l aleg intai, si-am ocrotit copilul speriat de furtuna conjugala si-am instaurat starea de tacere post-conflictuala. Pute zapada sub umbra noastra, dar de maine pute si deasupra. Asa, fara pricina, scuipand cuvintele din gura-n gura, mi-am amintit de Nichita. Daca nu auziti linistea dintre furtuni, poate e timpul sa umblati la volum. La volumul de zapada! Nichita Stanescu – Al meu suflet Psyhee

A venit un inger si mi-a zis: - Esti un porc de caine, o jigodie si un rat. Pute iarba sub umbra ta care o apasa; mocirla se numeste respiratia ta! - De ce, i-am strigat, de ce? - Fara pricina! A venit ingerul si mi-a zis: - Mai stravezie este sticla decat cel mai statornic gand al tau! In curand ai sa mori si viermi iti vor forfoti in nari, in bot, in rat, in trompa! - De ce, i-am strigat, de ce? - Fara pricina! imi zise ingerul…