Ziua lui Patrick, irlandezul sfant

Azi toata lumea e verde; e ziua sfantului Patrick. Ieri montrealezii au fost irlandezi, participand la parada sfantului Patrick, cea mai veche de pe continentul nord-american. Cautand informatii pertinente, am aflat ca aceasta parada se tine aici din 1824 si ca 30% din populatia francofona a acestei provincii (Quebec) are ceva urme de sange irlandez in vine. Sute de mii de irlandezi au emigrat in timpul marei foamete de la mijlocul secolului 19, cei mai multi alegand Canada pentru ca biletele costau mult mai putin decat cele pentru Statele Unite, Australia sau Noua Zeelanda. Hm, asta-mi aminteste de inceputurile vietii mele de emigrant.
N-am ajuns la parada pentru ca nici n-am vrut sa ajungem, dar in orasul chinezesc am dat nas in nas cu multi “irlandezi” de toate mumele care se intorceau de la parada si cautau un loc unde sa se inclazeasca si sa manance mult si ieftin, gatit dupa alte traditii decat cele celtice. Chiar si fanfara Falun Dafa purta pe tobe trifouiul irlandez si dadea o ultima reprezentatie in cartier, la intoarcerea de la parada.
Nu vreau sa mint, ieri m-am simtit si eu putin irlandeza si am folosit numai bricheta verde, exact nuanta trifoiului, dar cu mare bagare de seama: voi avea mare nevoie de ea in 29 martie cand, la ora 8, vom stinge toti luminile, televizoarele si computerele, Wii-urile si DS-urile, masinile de gatit si de spalat, ce atata tura-vura, TOT, pentru o ora, devenind iar verzi (desi nu cred sa infrunzeasca copacii pana atunci). Aceasta actiune istorica, Earth Hour, (de trista amintire ca de aceea am inceput paragraful asa cum l-am inceput) va pune, paradoxal, in lumina una dintre cele mai stringente probleme ale vremurilor noastre: incalzirea planetei!
Hm…inca ma mai gandesc: merita oare sa salvez planeta a carei locuitor sunt? Nu, dar n-am sa zic nu unei cine romantice la lumina lumanarilor cu sotul meu care nu testeaza motoare de avion ci potcoveste cai, cu pizza vegetariana 100% organica coapta intr-un cuptor cu lemne si bere din hamei si orz nemodificate genetic, livrate la domiciliu de-un biciclist rapid si altruist. Toate astea in timp ce copiii nostri se amuza copios spalandu-si la propria mana si doar cu apa de ploaie ciorapeii murdarei. Nici n-o sa stau pe ganduri!
martie 17, 2008 la 5:11 pm
Si tot astazi am vazut primii pescarusi reveniti pe meleaguri quebecoase. Vestitorii primaverii? Primavara? Prima vara? Vara? Vara Mara? Nu mai stiu ce sa cred. Da’ ma bucurai sa-i revad. Bon retour! Nu-i vazusi de-aproape, sper sa nu fie vorba de Iceland Gull, desi…
martie 17, 2008 la 8:52 pm
Nici eu nu-i vazui de-aproape, da’ de ce-o daduram, vere, pe limba altora?
martie 18, 2008 la 11:06 am
Poligloa”b”e, mei!
martie 18, 2008 la 1:16 pm
Ademenesti primavara vorbind ca-n “sud”?
martie 18, 2008 la 2:35 pm
Nici noi nu am vrut sa ajungem la parada, dar am ajuns: conduceam, mahmur si cu capu cit o donitza, inapoi spre casa. La un stop am stat aproape o ora, injurind verde si romaneste, apoi verde si irlandeshte, pentru ca ‘ne-a prins parada’. Deci: barbat mahmur, copchil pishat, nevasta flaminda, si aia veseli in parada lor. Nu mi-a mai trebuit Stan si Bran duminica asta.
martie 18, 2008 la 8:58 pm
Noah, bine ca nu v-o calcat v’un car alegoric…Ia da-mi aci neste ezemple de injuraturi irlandesti, sa le bagam in Guinness…