Shop-an-hour

Dimineata mi-am facut tura de-o ora prin cartier impreuna cu cei sase copii de la gradinita, repartizati dupa principii stiintifice de catre educatoarea anorexica (nu amusinati, nu e urma de barfa) in cele doua carucioare de gradinarit (fara vreo legatura cu gradinita) si-am marsaluit mereu impotriva vantului rece, desi pe parcurs am mai schimbat directia. Am pierdut intalnirea zilnica de la 10:34 cu autobuzul 19 si mi-a lipsit privirea intrebatoare a soferului inca vreo 10 minute dupa. Cand, la locul obisnuit de intalnire, educatoarea s-a oprit sa-si caute celularul si sa verifice ora exacta, si imediat dupa confirmarea orelor 10:34 a facut cateva remarce despre cat de mult intarzie autobuzele (ca vedeam pana departe in josul strazii si veneam de departe din susul ei), mi-am dat seama ca nu sunt singura. Am tacut amandoua cateva sute de metri, fara retinere.

La ora cinci jumate, cand am deschis usa de la intrare ca sa ies, soarele m-a sarutat direct pe retina si vantul mi-a mangaiat blajin pielea expusa, si mie nu mi-a venit sa cred ochilor cele 13 grade pozitive de pe termometru. Am verificat de doua ori si am constatat, fara opreliste la gura, ca in timp ce eu pierdeam timpul la computer, primavara se si instalase. Am sarit direct in masina cu sofer (sa ma ierte ecologistii dar nu sunt Forrest Gump) si m-am mai oprit numai la magazinul favorit. La standul de carti m-am aruncat in genunchi, multumindu-i Domnului ca s-a indurat si de noi, dar si ca acolo, pe raftul de jos, tin ei cartile despre gradinarit. Am gasit vreo trei interesante, cu fotografii frumos colorate, si-am citit si-am privit si m-am bucurat prematur, ca inca aveam pe retina cei doi metri de nameti din fata casei. Dar vanticelul acela cald si bland ma umplea de optimism, de parca nu tot el sau frate-sau din nord ma bagase in depresie pana-n gat.

M-am decis sa cumpar una dintre carti si-am mai aruncat cateva priviri si la alte raioane, fara chef insa. O ora mai tarziu, cand sa deschid usa de la intrarea magazinului ca sa ies, primavara nicaieri! Dupa cum sufla de furios vantul, iarna pesemne se suparase rau pe sfioasa si necugetata primavara. I-am si zis lui Stefan:

-Nu pot sa intorc capul de doua ori, ca primavara a venit si-a si plecat.

-Fii si tu mai pe faza, mai lasa shoppingu’!

-Nu incerca sa complici lucrurile, nu e nici o filozofie! Eu nu Schop-en-hauer, eu doar shop-an-hour! E dreptul meu de inzapezita!

Si n-am mai continuat discutia, pentru ca mi-am adus aminte, in cele din urma, ca e 1 Aprilie. Proasta de mine…