Printre dinti

Era sfarsit de martie capricios, cu nimic mai breaz decat altele. Si era si sambata dimineata in cabinetul doctoritei-stomatolog romance din cel mai sarac cartier al Montrealului, zi in care secretara se lafaia inca in asternuturi in timp ce sotul doctoritei ii fura meseria. Am tresarit placut-surprinsi cand sotul-secretara ne-a deschis usa invitandu-ne inauntru, si-am fost onorati cand omul-bun-la-toate ne-a comunicat amanarea cumpararii cafelelor pentru mai tarziu, numai din cauza venirii noastre.

L-am asezat pe Philip pe-un scaun si-am inceput sa-l dezbrac de jacheta si, peste umar, am schimbat cateva replici despre vreme cu omul-secretara. Am indesat caciula si fularul intr-una din maneci si-am asezat-o frumos pe scaunul de alaturi. M-as fi asezat si eu pe unul dintre scaunele salii de asteptare, dar stiam ca ma asteapta scaunul din cabinetul doctoritei si n-am indraznit. Sotul doctoritei ma astepta si el sa-mi termin treaba cu copilul, si cand m-a vazut intoarsa catre el, s-a indreptat catre biroul secretarei, facand un semn catre cuierul de alaturi si lasand in urma cateva cuvinte:

-Veniti aici sa NE DEZBRACAM, domnita!

-Domnule, eu nu raspund corect la comenzi atat de vagi; mie trebuie sa-mi spuneti clar si concret cat si cum NE DEZBRACAM. Ca eu ba ma dezbrac prea mult, ba prea tare; ba unde nu trebuie, ba unde-i ilegal.