Gaina cu ouale de aur sau cum putina franceza n-a omorat pe nimeni (14 martie, 2007)

Duminica seara ne-am petrecut-o la Anna-Kati, sora mea cea tanara, si Jean, viitorul cumnat, care n-a vrut sa ne spuna a cata primavara cu vreme mizerabila sarbatoreste. O pizza, o bere, o tarta cu capsuni, putina politica daca tot suntem in plina campanie electorala, un cot si-o chicoteala cu cealalta sora, Sidi, ca deh, si mezina-si pierde talia de viespe acum ca a intrat in luna a patra de sarcina si nu vom mai fi noi singurele grase din familie. In sfarsit, vom fi toate!

Copiii si-au facut si ei de lucru: Philip si Petra s-au jucat la computer iar Luca si Mara s-au invartit in jurul masutei plina de alune si saratele, schimband frecvent perechea de genunchi intre care se tot varau, sperand parca sa gaseasca ceva. Eu, cel putin, asta am inteles din insistenta cu care reveneau. Anna a scos o plasa de jucarii pentru cei mici si, printre ele, Mara si-a gasit una interesanta: o gaina de plus care batuta la fund cotcodaceste de cate ori scrie la carte, cotcodaceste cot-cot-cot-cot-cot-codaaac-ul standard si international!

La plecare, Mara si-a luat galinaceea sub brat, desi nu-mi amintesc sa-i fi dat cineva voie,si a mai facut-o de cateva ori sa cotcodaceasca si in masina, dar in scurt timp s-au stins amandoua si gaina noastra si-a gasit cuibar pe bancheta. Degeaba am incercat acasa sa n-o trezim pe Marishka, n-am reusit, a sarit ca resortul cand a realizat ca nu are jucaria cea noua in brate. Ca o mama eroina, am insfacat ex-jucaria preferata din patut si i-am pus-o brate, sperand s-o vad satisfacuta, dar Mara s-a simtit amagita si a vociferat. Philip insa mi-a sarit in ajutor, dandu-mi de gandit.

-Vrea “poulle”-a, vrea “poulle”-a si “poulle”-a e in masina!

Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea asta, cam ca gaina zau, asa!