My ex beau-frere

 

 

Si-a luat o zi libera si se cam plictisea acasa, si desi discurile cu filme pe care le imprumutasem de la el le-am imprumutat si eu la randul meu, Valentin s-a hotarat totusi sa vina sa ma vada. Cu motorul! Cu motorul lui cel nou si stralucitor la care si-a asortat pantalonii, bocancii, casca si ochelarii, si mi-a promis ca va lucra si la burta. Am povestit de una, de alta, putin jenati de trecutul nostru comun cu iz cam neplacut, dar m-am bucurat sa-l revad.

A vrut s-o vada si pe Mara si pentru ca oricum se apropia timpul pentru cea de-a doua plimbare a zilei cu gradinita prin cartier, ne-am dus inspre acolo, el calare pe multi cai-putere, eu pe jos, pe piciorul meu frumos. Si-a parcat motorul in fata gradinitei unde educatoarea le servea gustarea copiilor afara, si-n cateva secunde mi-am aratat si eu chipul de dupa gardul viu ce strajuieste parcarea plina de biciclete, triciclete, masinute, trotinete. Mara, care-si servea biscuitii cu branza preferati, s-a rusinat vazandu-l pe Vali; n-a strigat de bucurie sa ma vada, nu si-a ridicat ochii de pe biscuiti, iar cand Vali s-a apropiat de ea s-o pupe si sa-i vorbeasca, toata s-a fastacit si, cu ochii inca lipiti de masa, mi-a intins doar o mana in care tinea un biscuit, imbiindu-ma vehement sa gust.

Educatoarea se-nvartea in jurul masutelor, facandu-si de lucru, cu un ochi rezervat enigmaticului motociclist ce picase pe nepusa masa si a carui identitate eu intarziam sa i-o dezvalui. Nu stia de unde sa-l ia si unde sa-l aseze pe strainul ascuns sub harnasamentul lui modern, ea care imi cunoaste si prietenii si familia. Strainul a mai zabovit o vreme, incercand s-o imblanzeasca pe Mara, dar neavand mare trecere la ea, ne-a lasat sa intelegem ca ne-ar parasi. Mi-am ridicat ochelarii sub care plangeam sa-l pup , pentru ca era ziua lui de nastere si de nume, si pentru ca asa facem la despartire. Educatoarea il privi lung cum incaleca pe motor si dispare asa cum a si aparut, lasand in urma multe semne de intrebare. Am inhatat carucioarele si am pornit la drum, fara o vorba in vantul puternic.

-Si… incepe ea timid, nestiind exact cum, a venit asa, fara sa te anunte?

-Nu, zic eu, m-a sunat dimineata.

-Si… ati petrecut toata ziua impreuna?

-Da, raspund senina. A fost, ca-ntotdeauna, putin cam anapoda reintalnirea cu el, desi am ramas in bune relatii cu totii, chiar si cu familia lui. Insa nu mi-e usor sa fiu eu-insami in prezenta lui, ma stanjeneste putin trecutul nostru, chiar daca n-am fost direct implicata in poveste.

-Dar trebuie ca l-ai cunoscut inainte de Stefan (pe care-l cunosc dintotdeauna, cred), incearca ea sa aranjeze necunoscutele in ordinea in care i se pare ei fireasca.

-Nu, l-am cunoscut abia acum cativa ani, cand a venit in Canada.

Oh, si-am inteles in sfarsit telenovela ce se desfasura in capul ei micut si dragalas. Da, da, n-a fost vina mea ca la foarte scurt timp de la venirea lor aici, cumnatul meu Valentin, pe care abia apucasem sa-l cunosc, mi-a devenit fost cumnat, n-a fost vina mea nici cand eu, ezitand sa-l prezint educatoarei ca fiind fostul meu cumnat ca apoi sa-i uit si numele, l-am lasat pe el sa se prezinte ”Hi, I’m Valentin, I’m her ex beau-frere”, ca la noi la Quebec, cu bla-bla-ul in engleza dar cu cuvintele-cheie in franceza, dar s-ar putea sa fi fost totusi vina mea ca desi mi-a sunat si mie cam a ex boy-friend acel beau-frere, am lasat-o sa cada in ispita. Cu gandul si pe seama mea!