Mara are 3 ani!

 

Mara e un copil ca toti ceilalti. Nascuta si crescuta intr-o familie in care schimbul de opinii si finele contraziceri sunt la ordinea zilei (cu exceptiile aferente care nu fac decat sa intareasca regula), Mara, copilul nostru aflat in stadiul mimetismului verbal, ne pune la oglinda lingvistica si ne lasa fara cuvinte: foarte multe din frazele ei incep cu formula “Pai da, dar…”. Cele mai multe dintre ele au o continuitate logica si se integreaza bine in context, dar la varsta ei intamplarea face jocul de cuvinte inteligent. Nu demult a descoperit ca lucrurile nu merg intotdeauna cum dorim, ca mici incidente sau accidente ne fac viata problematica. “Avem un problem, asta e problemu’ ” este o alta concluzie care ne lasa fara replica, mai ales in contextul in care intrebata fiind de ce a imprastiat o cutie de cereale pe jos in bucatarie, ea va raspunde “Nu eu, cutia! Cutia e ploblemu’!” Incepand cu argumentele si concluziile, am crezut/sperat c-am sarit o etapa, aceea a lui DE CE?, dar amarnic ne-am mai inselat si de data aceasta. Seria “Da’ de ce”-urilor poate continua nu pana la epuizarea tuturor argumentelor pertinente pentru varsta ei, ci pana la epuizarea tuturor resurselor de care dispunem: energie, informatie, inspiratie, chef, rabdare, tutun, alcool si alte droguri usoare cu sau fara prescriptie. Limbajul ei nu e doar o mijloc de comunicare ci si unul de manipulare. In functie de interesele personale foarte clare, ea poate fi doar a mamei sau doar a tatalui, poate fi sora verisoarei ei dar niciodata sora fratelui ei. Un copil precoce care stie ca nu e niciodata vina lui, ci poate a fratelui ei care nici macar nu se afla prin preajma dar care ar trebui sa plateasca pentru dezastrul pentru care noi o tragem, pe nedrept, la raspundere. O doare deseori gatul si daca nu-si primeste pastilutele cu deliciosul lor gust de capsuni, subit o apuca dureri de stomac si de cap. Interesanta e si simpatia dintre noi si cum ne molipsim unii de la altii si ajungem si noi la cutiutele noastre cu medicamente! Rareori rade in hohote dar canta mult, si daca-i zic ca-i mananc gurita imi raspunde ca nu e buna, ca are dintii negri! Ce atata tura-vura, copilul asta va ajunge o soacra de nota 10 candva!