Prima zi de scoala (31 august, 2006)
Cand vine vorba sau imi amintesc de cate-un text mai vechi, il public aici. Sper sa nu-i obosesc prea tare pe cei care deja le-au citit. Si nici cu cei care inca n-au facut-o n-am nimic…
………………………………………………………………………………………………………………………………………………………
Philip a inceput scoala! S-a trezit voios si n-a comentat prea vehement toaleta pe care i-am pregatit-o, a mancat rapid micul dejun si a fost gata de plecare inaintea tuturor. Stia ca avea sa-si intalneasca vechii prieteni, desi i-a intalnit toata vara ba la unu’, ba la altul acasa, si in plus Petra, verisoara lui primara cu care are o relatie de dragoste-ura, se va alatura trupei. De-a lungul vietii lor scurte dar pline de schimbari, au mai fost colegi de grupa la gradinita, dar nu pentru mult timp pentru ca au fost rapid separati cand au inceput sa faca misto de colegi si educatoare in romaneasca lor de “ungura” (25% in cazul fiecaruia) cu usor accent moldovenesc imprumutat din limba quebecoasa.
La intoarcerea acasa era inca exuberant, alerga si topaia in fata mea ca un Forrest Gump autentic, cu parul tuns cam scurt si inegal in ultima seara de vacanta de catre mama vesnic in intarziere, dar care-i pune in lumina fruntea eminesciana putin mai decolorata decat restul fetei. Cine nu stie ca parul creste? Aflase deja ca zilele de marti si joi de anul trecut, cand o doamna venea si incerca sa-i invete sa citeasca litere si grupuri de litere, singurele zile pe care le detesta, vor deveni rutina, ba in plus vor lucra si cu cifre anul acesta, dar nu-si pierduse inca buna-dispozitie, n-avu timp sa proceseze.
Aseara la 8, dupa ce a fost plecat prin vecini, a petrecut ore bune in fata televizorului si-a computerului, s-ar mai fi jucat la nu-stiu-ce joc gasit pe Internet. Nu s-a opus prea tare insistentelor mele si la 8:30 era in pat. Vezi ca se poate? Si cu toate astea azi dimineata, desi era foarte tarziu, a refuzat sa se trezeasca, a avut nevoie de incurajarile mele la volum maxim ca sa coboare din pat si sa se imbrace, mai ca si-a trantit capul in farfuria cu lapte si cereale sperand ca asta sa-l invioreze putin si sa-si recapete cheful de viata, dar a ratat si m-a si amenintat ca dupa ce mananca se odihneste putin in patul meu pentru ca e prea obosit. Iar la scoala? N-a fost si ieri? Azi e prea obosit sa mearga la scoala!
Fatul meu, numai prima zi de scoala conteaza, cine vorbeste despre celelalte? Ai mostenit genele mamei tale si scoala n-o sa-ti placa prea tare, blameaza-ma pe mine si ciudatul dans cromozomial. Amintirile tale despre scoala vor fi altele decat ale colegilor tai, de alta naturi senzoriale! Ca sa raman cu ceva din liceu, m-am maritat cu un coleg. Vei gasi si tu o cale sa te adaptezi si sa supravietuiesti, sa pacalesti cumva sistemul. Nu vei merge la scoala ca sa-ti implinesti visele ci doar ca sa le visezi.
“Acum, la inceput de drum,” iti urez sa ajungi usor ziua cand vei castiga bani din placerea ta de-a vedea filme, acelasi film de zeci de ori, pana cand memorezi fiecare secventa, replica, decor ori nume de personaj, pana cand si pentru mine coloana sonora a filmului se confunda cu linistea si da sens si profunzime durerilor mele de cap. Lasa literele si cifrele pentru fratii tai care vor mosteni genele tatalui tau, ca numai pe el nu-l obosesc.
Bine ai venit in lumea oamenilor obositi!
La intoarcerea acasa era inca exuberant, alerga si topaia in fata mea ca un Forrest Gump autentic, cu parul tuns cam scurt si inegal in ultima seara de vacanta de catre mama vesnic in intarziere, dar care-i pune in lumina fruntea eminesciana putin mai decolorata decat restul fetei. Cine nu stie ca parul creste? Aflase deja ca zilele de marti si joi de anul trecut, cand o doamna venea si incerca sa-i invete sa citeasca litere si grupuri de litere, singurele zile pe care le detesta, vor deveni rutina, ba in plus vor lucra si cu cifre anul acesta, dar nu-si pierduse inca buna-dispozitie, n-avu timp sa proceseze.
Aseara la 8, dupa ce a fost plecat prin vecini, a petrecut ore bune in fata televizorului si-a computerului, s-ar mai fi jucat la nu-stiu-ce joc gasit pe Internet. Nu s-a opus prea tare insistentelor mele si la 8:30 era in pat. Vezi ca se poate? Si cu toate astea azi dimineata, desi era foarte tarziu, a refuzat sa se trezeasca, a avut nevoie de incurajarile mele la volum maxim ca sa coboare din pat si sa se imbrace, mai ca si-a trantit capul in farfuria cu lapte si cereale sperand ca asta sa-l invioreze putin si sa-si recapete cheful de viata, dar a ratat si m-a si amenintat ca dupa ce mananca se odihneste putin in patul meu pentru ca e prea obosit. Iar la scoala? N-a fost si ieri? Azi e prea obosit sa mearga la scoala!
Fatul meu, numai prima zi de scoala conteaza, cine vorbeste despre celelalte? Ai mostenit genele mamei tale si scoala n-o sa-ti placa prea tare, blameaza-ma pe mine si ciudatul dans cromozomial. Amintirile tale despre scoala vor fi altele decat ale colegilor tai, de alta naturi senzoriale! Ca sa raman cu ceva din liceu, m-am maritat cu un coleg. Vei gasi si tu o cale sa te adaptezi si sa supravietuiesti, sa pacalesti cumva sistemul. Nu vei merge la scoala ca sa-ti implinesti visele ci doar ca sa le visezi.
“Acum, la inceput de drum,” iti urez sa ajungi usor ziua cand vei castiga bani din placerea ta de-a vedea filme, acelasi film de zeci de ori, pana cand memorezi fiecare secventa, replica, decor ori nume de personaj, pana cand si pentru mine coloana sonora a filmului se confunda cu linistea si da sens si profunzime durerilor mele de cap. Lasa literele si cifrele pentru fratii tai care vor mosteni genele tatalui tau, ca numai pe el nu-l obosesc.
Bine ai venit in lumea oamenilor obositi!
mai 2, 2008 at 2:42 am
=)))