Cine a inventat cuiul?
Cu suparatele astea doua mi-am petrecut iarna in podul casei care-si asteapta randul la renovare. S-au bazait una pe alta, ba ca una, ba ca nu cealalta ar fi inventat cuiul, s-au certat si n-au mai vorbit niciodata. Nici moartea nu le-a facut dreptate. Dar timpul, ah, timpul le-a uscat bine-bine pe dinauntru de tot orgoliul si toata spuma urii ce le colcaia prin viscere si, pana la urma, cea mai desteapta a cedat. A zburat. In neant. Luata de vanturile schimbarii. Intr-un fel sau altul, ne-am linistit cu toatele. Cuiul e, oricum, o inventie desueta, dar cine a mai vazut muste vorbitoare?!
mai 5, 2008 la 4:55 am
Mă gândeam să brodez ceva pornind de la imagine, însă, fiind mişto textul, parcă aş împrumuta materialul cu totul…
mai 5, 2008 la 9:59 am
Imprumuta-l cu totul! Dar mi-ar place si sa te vad brodand…
mai 5, 2008 la 11:35 pm
Chiar la propriu n-am brodat niciodată. Am tricotat cândva vreo patru rânduri şi, în clasa a patra, am croşetat, la ora de Lucru manual. Fireşte, ar cam fi râs colegii, dar, spre neşansa lor, eram cel mai bun boxeur din şcoală, la categoria mea de vârstă (că nu se lua după greutate).
Oricum, povestea celor două muşte a avut succes, judecând după comentarii.
mai 6, 2008 la 10:03 am
Da, a avut, si cui sa-i multumesc pentru cui si a celor doua muste (ca una zburase), decat celui care-a stiut unde sa-l bata?…