Din gradina

Ma apasam cu toata greutatea pe lama de metal, fortand sapa sa muste adanc din pamant si, intorcand brazda pe dos, rascoleam cu degetele bucatile de tarana ce se imprastiau in voie, curatandu-le de radacini netrebuincioase. Cativa saci de balegar asteptau sa fie framantati cu pamantul ce-l desteleneam nu cu prea multa ravna, dar cu multa placere. Nici cu altele nu procedez altfel, mi-am zis in gand, ingenunchiind cu mainile murdare si repetand miscarea. Vecinul repara si el ceva dupa gard, tulburandu-mi linistea cu masinariile lui suieratoare si, nemultumit de cine mai stie ce, isi opri masinaria si-si lasa gandurile sa umple linistea ce traversa gardul ca si cum n-ar fi fost intre noi. N-am bagat de seama ce zice, dar parca se voi auzit, ridica vocea tot mai sus si-n limba de mama a lui Harper, nu a lui Chretien, cum i-ar fi stat bine.  Politica -nici a unuia, nici a celuilalt, si nici a altora- nu m-a interesat vreodata, iar limba de mama e singura pe care-o stapanesc, dar imi vars si eu cu usurinta naduful in limba lui Harper, ma brazda iar prin crestet.

Gradina am mostenit-o de la fostii proprietari si cand maica-mea mi-a zis c-o s-o sape taica-meu si ea o sa cumpere rasaduri si-o s-o faca sa rodeasca, am fost pe punctul sa-mi pierd cumpatul, noroc ca nu-l mai aveam demult. De n-as fi avut copilul inca in cele 30 de zile de garantie a spitalului, care-mi tinea de urat in noptile albe, si casa veche si jegoasa la care lucram zi-lumina ca s-o facem a noastra, si de fostii proprietari imi lasau mostenire si uneltele agricole pentru gradina, m-as fi rasculat, mi-as fi rascumparat gradina pentru care inca nu aveam nici un plan de viitor si nici o dorinta s-o pastrez in forma ei initiala, dar de care fusesem deja expropriata.  Azi, lucrand in ea, nu-mi puteam explica revolta ce ma stapanise atunci dar m-am felicitat, tot in gand, ca in acel an mi-am murdarit mainile cu multe altele, dar cu gradina nu.

Gradina, desi nu prea mare, imi ocupa mult din timpul liber. Lucrand-o an de an, ingrasandu-i pamantul, dandu-i viata si vazand-o cum creste, m-a invatat s-o si iubesc. Ma invart in jurul ei ca un redutabil proprietar, o muncesc cu drag dar o las in paragina cand si cand, ma intorc si-o inund, iar o las sa sece, dar de roade nu-mi pasa. Nu astept nimic de la ea, dar daca-mi da, primesc cu bratele deschise. E doar o gradina, in fond, si asa cum e, e gradina mea!