Dromadere, dromadere, cate gogoase ai?
Intra si-si tranti ghiozdanul langa usa, isi inhata casca si fugi in curte. Am urlat dupa el si se opri surprins. Daca scena nu s-ar repeta cu exceptionala acuratete zi de zi, as fi inteles sensul mesajului, mereu acelasi, ce mi-l transmise si de aceasta data prin priviri. Am ridicat intrebator bratele cu umeri cu tot si-am mai adaugat, desi considerand ca nu mai era de trebuinta: Philip, intai mananci si-abia apoi mergi cu bicicleta. A urmat, cum era si firesc, randul lui, iar la intrebarea Ce mancam? am facut aceeasi schema cu bratele si umerii, concluzionand sec: Nu stiu inca!
Terminand de mancat cina prajita in mare graba pe gratar, am dat sa intru in bucatarie, sa servesc oamenilor mari si obositi cafeaua reconfortanta. Copilul, parand ca vrea sa profite de scurta mea absenta, isi puse casca pe cap si sari, cam stangaci, direct pe saua bicicletei. Cafelele fura pregatite dupa gust si preferinte in timp ce carnea sfaraia pe foc, iar absenta mea fu mult prea scurta si nu dadu ragaz copilului nici sa deschida poarta. Philip, dar teme ai? am incercat din nou exercitiul pentru umeri si brate si, abil, si sa-i tai elanul de la bicicleta. Daaa…raspunse copilul bosumflat, si-si tranti, infrant, bicicleta langa poarta.
Cu umerii cazuti si bratele balanganindu-se pe langa corp, isi aduse ghiozdanul din care scoase, in scarba, un caiet. Il rasfoi fara chef, citi o vreme in liniste la masa din curte, aruncand priviri scurte catre bicicleta ce zacea neinsufletita in asteptare, ofta de cateva ori, citi din nou trecandu-si mana prin parul lung si balai ce-i intra in ochi, sufla greu si, in cele din urma, intreba:
-Ce e ala un dromader?
-Un dromader e o camila care are doar o cocoasa, incerca taica-sau sa-l scoata din impas.
-Doar o gogoasa? intreba copilul nedumerit.
-Da, doar o cocoasa.
Statu o vreme cu ochii in caiet, citind, desigur, la nesfarsit cuvantul acela care-i statea in calea intelegerii problemei, se scarpina in crestet, uita complet de bicicleta, se scarpina din nou citind despre dromaderul cu o singura gogoasa, sari de pe scaun si hohoti:
-Oh, am crezut ca dromaderul are doar o gogoasa!… Si mai zise ca
nu intelegea de ce Dumnezeu a inzestrat toate creaturile de parte barbateasca cu doua gogoase, doar pe dromader l-a privat de o asa frumusete cu pereche.
………………………………………………..
Duminica, in aripa contemporana a muzeului de arta, am facut concurs: cine gaseste cele mai multe perechi de gogoase. L-am batut! Yeah…
mai 20, 2008 la 6:19 pm
=))))))))
daca nu lasi copilu sa se destinda umpic dupa scoala!
mai 20, 2008 la 6:27 pm
Da’ daca-l las, eu cu ce povesti mai vin?
mai 21, 2008 la 6:01 am
Fetele, gogoase, cocoase, la ce ne trebuiesc cate doua?
mai 21, 2008 la 11:07 am
Sa le depistam mai usor intre atatea abstractiuni personificate…
mai 22, 2008 la 1:25 am
Draga Cristina, iata ca mai pui un an pe cocoasa
Iti doresc sa fii la fel de vitala, creativa, sa ai multe bucurii, sanatate, noroc, tot ce-ti doresti-inclusiv vecinatatea calda a Oceanului. La multi si fericiti ani! Te pup! ( eu am chiar de ziua ta un examen la scoala). Ginduri bune si optimiste!
mai 22, 2008 la 1:53 pm
Merci, Corina, pentru toate cele si sper c-ai trecut cu bine peste examen.