Stiri din gradina

Despre culturi si rotirea lor am auzit chiar si eu, care stau mai prost cu aparatul auditiv. In primul an am plantat rosiile in dreapta si ardeii in stanga, asa cum credeam ca era si firesc, desi dupa ureche. Rosiile s-au facut, dar putine. In al doilea an am plantat ardeii in dreapta si rosiile in stanga, si rosiile s-au inmultit inzecit, umpland gradina de rodul necules, lasat sa zaca pe pamant, sa-l ingrase si sa-l insamanteze. Ardeii s-au facut in cei doi ani la fel, parand sa nu le pese de locul special ales de mine. Anul acesta, cand nici lipsa experientei nu mai poate fi folosita drept scuza, am plantat o rosie, un ardei, o rosie, un ardei, sperand sa echilibrez astfel gradina care anul trecut mustea in partea ei stanga de rosii fermentate, aplicand acest principiu dovedit stiintific si asteptand bunele rezultate. Pentru acest an este, cum prea bine intuiti, prematur sa numaram rosiile de pe vrej, iar cu ardeii nu ne mai facem iluzii, dar in partea stanga a gradinii, acolo unde am rasadit si niste telina, asa, doar la deruta, printre alte buruieni consacrate, niste plantute timide dar de-un verde viu, ce seamana prea bine cu rosiile sa nu le consideram, cel putin pana la proba contrarie, rosii, au crescut si vor, parca, sa rodeasca. Cu sapaliga-n mana, am curatat tot ce-mi displacea in gradina mea, dar am avut mare grija sa nu ating o celula verde a rosiilor nevinovate, dupa principiul prezumtiei cel putin. Totusi, una a cazut rapusa la pamant, si-am indraznit s-o iau in mana si s-o frec intre degete. Nu, nu mirosea a rosie si ce miroase a buruiana trebuie ca-i buruiana, dar totusi le-am mai dat o sansa celorlalte nevatamate corporal. Ultima, am decis. Dar anul trecut n-am avut mare grija de patlagina ca de petunii, sau de maracini ca de flori? Da, dar anul trecut eram cu 33% mai lipsita de experienta.

(Acest post ar fi fost mult mai interesant daca scriam despre Zombie-ul baut in Cuba, despre arsurile solare de gradul III cu care m-am intors, despre Andres, cubanezul care vorbeste romaneste, despre concursul de miss la care, sa zicem, am fost in top 3, despre cum am spart un sfert din casa, eu si sotul meu, in saptamana imediat urmatoare vacantei, despre injuraturile care nu-mi ieseau prea bine la meciul cu Italia, sau despre discutia lunga si fara final cu educatoarea. Sau, cel putin, despre ziua Quebecului, maine, din cauza careia Mara se joaca de vineri pe Internet, si din cauza careia vacanta se prelungeste, incluzand si ziua Canadei de martea viitoare. Cu trei zile exceptionale de saptamana aceasta, pana miercuri, saptamana viitoare).