Draga domnule Michael Moore

Nici nu stiu de unde sa incep aceasta scrisoare. Poate ca n-ar trebui sa cobor in acele adancuri si sa povestesc si sicanele pe care le-am avut cu secretara Sectiei de Geriatrie, da, da ati citit bine, singura sectie care m-a primit ca pacienta pe cand eram gravida si cu a carei director, un generalist habauc, mi-am dus sarcina la bun sfarsit si chiar am nascut. Daca moasa n-ar fi strigat la el, ar fi taiat gresit cordonul ombilical al bebelusului. Tot el a devenit pediatrul noului-nascut, pana cand m-a ignorat patru ore, pe mine si pe copilul de doua luni care plangea de foame in sala de asteptare. Cand programul de lucru al medicului a luat sfarsit, colega secretarei pusa mereu pe sotii, de mila si de rusine probabil, ne-a trimis la o asistenta pentru primul vaccin al fiului meu. Asistenta a inlemnit cand a aflat ca a vaccinat un nou-nascut fara controlul prealabil al medicului. Dar eu m-am bucurat si-am renuntat, fara remuscari, la serviciile lor.

Domnule Michael, multumim lui Dumnezeu pentru ca ne-a dat sanatate si n-am avut deseori nevoie de medici. Uneori, insa, n-am avut de ales. Mi-amintesc de primul meu nascut la nici doi ani. Tocmai incepuse gradinta, si cu ea, concactul cu lumea reala. Avea febra mare, de multe zile deja, si, intre timp, precauta ca orice mama, am vazut un pediatru, insa copilul era atat de slabit de boala ca nu mai manca si nu-si mai putea lua antibioticele fara sa vomite. Intr-o seara, pe cand tatal era plecat la cursuri, l-am gasit plin de voma, agonizand in patutul lui. Problema cea mai mare nu mai era boala in sine, ci deshidratarea, domnule Michael. L-am dus de urgenta la spitalul de copii, si la triaj asistenta l-a declarat urgenta de gradul I. Am fost foarte optimisti. Am stat cuminti in banca noastra opt ore in sala de asteptare, iar la sapte dimineata, cand am indraznit sa intrebam cat mai dureaza pana ne vede un medic, ni s-a zis sa avem rabdare. Dupa spusele secretarei si calculele noastre, nici la pranz n-am fi ajuns sub ochii unui pediatru, asa cum nimeni, NIMENI din sala aceea de asteptare nu ajunsese inca. Desi ar mai fi cateva povesti pe care as putea sa vi le spun de-aici, de la rascrucea mea unde mi-am propus sa raman, n-am s-o fac, toate aceste lucruri sunt de domeniul trecutului si le-as dori mai mult uitate.

Domnule Moore, acum vreo doua luni am observat ca una din alunitele mele de pe spate si-a schimbat culoarea. Incetul cu incetul, in jurul ei pielea a devenit purpurie. Nu m-am impacientat, dar pentru ca imi place foarte mult soarele, si mie si pigmenutului pielii mele, mi-am amintit ca in iunie, cand m-am intors din Cuba, m-am intors cu arsuri solare de gradul trei. Stiti de ce? Si va rog sa nu indrazniti sa ma contraziceti: stiind ca-s reptila si ca-mi place ca stau la soare, am folosit ecran solar Coopertone SPF 50. Da, pe suprafata unde uleiul a abundat, arsurile au fost cumplite. Sa va mai spun ca doar la tropice folosesc ecran solar? Sau ca aceste arsuri sunt singurele din viata mea? O vreme am reusit sa fac abstractie de micile schimbari ce se desfasurau la nivelul epidermei mele, dar lucrurile pareau a fi din ce in ce mai serioase, si-am aratat locul si prietenilor si familiei. Toti au cazut de acord ca ar fi vorba de o eczema, si tare as fi vrut sa fiu de acord cu ei, desi nu m-a deranjat niciodata, nici macar cu o mancarime. Si daca n-as fi vazut, chiar in familia mea, cum se moare in mai putin de doi ani dintr-o alunita care-si schima culoarea, chiar as fi facut niste bancuri bune si m-as fi tavalit pe jos de ras acum. Dar am vazut, domnule Moore, si nu pot sa uit.

Am inceput prin a dori sa vad un dermatolog. M-am gandit c-ar fi mai simplu sa-l vad pe cel care-mi inghetase un neg deasupra urechii, unul ce parea sa-mi fie a treia emisfera cerebrala, cea externa. M-am prezentat la cabinet, ca e mai simplu sa impresionezi in persoana secretarele acre. Computerele nu mergeau, dar chiar daca eram pacianta dermatologului, daca vazusem medicul cu mai mult de-un an in urma, aveam nevoie de-o trimitere de la un generalist oricum. In zilele urmatoare, domnule Michael, am batut la usile multor clinici: ba ca medicii nu pot lua pacienti noi, ba ca nu pot vedea pacienti fara programare, ba ca-s plini pentru ziua respectiva, desi era ora 10-11 dimineata si clinica avea program pana la 8-9 seara, ba ca-i clinica fara programare dar doctorul nu poate vedea alti pacienti, fiind plin, ba ca ma poate vedea doar asistenta dar pentru trimiterea la specialist trebuie sa vad medicul, ba ca sa sun la o alta clinica din cartier, poate ma pot vedea ei, ba ca, ba ca. Poate c-ar fi interesant sa va spun ca perioada de asteptare este minim o luna, o luna pana as putea vedea un generalist. Pentru a vedea un specialist, ei domnule draga, mai puneti ceva si de la dumneavoastra peste luna aceasta.

Am sunat si la un alt dermatolog unde vocea inregistrata a secretarei ma ruga frumos sa nu las mesaj, dar nici nu-mi raspundea defel. Am innebunit, domnul meu! Am crezut ca-mi pierd mintile cand mi-am dat seama ca mai pierdusem doua saptamani degeaba si, intre timp, posibila eczema si-a facut aparitia si-n alte locuri, pe piept si pe spate. Acum, domnule Michael, am doua alunite care se destrabaleaza pe nervii mei intinsi la maximum. Si, cum sa va zic, sunt doua alunite si-o amarata de eczema, nu alte urgente. Dar m-am adunat si mi-am facut un plan: pentru a nu mai pierde vremea aiurea, voi suna la dermatologul care m-a vazut in trecut si voi face o programare. Intre timp, voi vedea si-un generalist. Astfel, la momentul potrivit, voi avea tot ceea ce este necesar pentru a putea intra pe usa specialistului. Naiva de mine! Secretara, dupa cele douazeci de minute de asteptare la telefon, mi-a replicat: Daca nu stii numele medicului care-ti va face trimiterea, nu pot sa-ti fac programarea! Oricum, programarea ar fi pentru luna ianuarie! Domnule Michael Moore, am inceput sa injur in limba dumneavoastra si-am vrut sa-mi sparg ori telefonul de cap, ori capul de masa: orice mi-ati spune acum, nu inteleg de ce secretara avea nevoie de acel nume. La ce i-ar fi folosit? Si, oare, daca l-as fi stiut, ar fi trebuit sa-l stiu si pe al nevestei acestuia, poate si al copiilor? Nepotii s-ar fi pus?

Mi-am pierdut cumpatul, recunosc domnule Moore, si l-am sunat pe sot. Aveam mare nevoie sa vorbesc cu cineva in toate mintile. L-am rugat sa verifice unde pot gasi un cabinet particular, sa platesc oricat, chit ca pruncii mei nu vor mai putea merge niciodata la colegiu, dar sa vad un medic anul acesta. Stiti insa foarte bine, domnule Michael, ca in Canada sistemul de sanatate e gratuit, cabinetele private sunt o rara avis. Se tine cu dintii de acest sistem, chiar de cei din interiorul lui, si daca n-as fi trait in Romania, dragul meu domn, poate ca n-as fi inteles niciodata de ce. Dar am trait, in doua regimuri, si nu pot uita. Sotul meu a ras, ha-ha, ce coincidenta, tocmai la pranz discutase cu colegii de serviciu despre emisiunea aceea de la televizor, chiar despre dermatologi. Da, da, s-a aratat, dar noi n-am vazut, desigur, cum se intra rapid la un dermatolog in Canada: cu un tratament de Botox. Si, odata platit si intrat, iti vezi si de altele, dar Botox e scurtatura.

Vocea inca imi tremura cand am reusit sa vorbesc, in sfarsit, cu o secretara care nu m-a intrebat daca am trimitere, nici de la cine, si nici nu mi-a vorbit pe tonul functionarului roman. A fost draguta si mi-a spus ca ma asteapta la sfarsitul lunii octombrie. Am pus-o sa repete data, nu-mi venea sa cred. E drept, am uitat s-o intreb in ce an. Dar despre toate acestea, saptamana viitoare.

O mica paranteza mai am, m-am lungit deja prea mult si sper sa nu va fi incercat prea tare rabdarea: intamplarea nefericita face ca am gustat putin si din sistemul medical cubanez, o data eu, o data cu feciorul. Nici vata nu au, domnule, nici macar la cabinetele de la hoteluri. Of, domnule Michael Moore, mai ca mor de ciuda, dar eu nu-mi permit sa va aplaud. Mi-e frica de vreun accident stupid, de vreo entorsa si de lungile luni de asteptare ce ar urma. Dar, asa cum ati mizat, ramane o lume intreaga. Hai sa fim sanatosi!

Cu neasteptata sinceritate,

Sicko