Virus nevirulent
Mi s-a cerut sa ma asez. Am cautat cu privirea un loc si m-am asezat pe singurul scaun liber din incapere. Am inceput sa rasfoiesc cu nerabdare, de la coada la cap, revista ce-o gasisem pe scaun, lasata probabil ca semn ca locul era ocupat. Din celalalt capat al incaperii, un tanar ma privea insistent. Desi nu aveam stare, privirea lui m-a fortat sa zabovesc indelung asupra imaginilor frumos colorate. Scaunul era prea aproape de cel pe care statea fiul chinezoaicei guralive, mi se facuse cald si la fiecare sunet tresaream. Am pus revista cu femei frumoase la locul ei si-am luat alta, cu case frumoase. Am deschis-o si pe aceasta la sfarsit, dar m-am razgandit. Trecusem deja de pagina 50 si nu vazusem inca nici o casa. Tanarul isi schimbase pozitia pe scaun, intorcandu-se cu tot trupul inspre mine, privindu-ma cu aceeasi suparatoare insistenta. Ce vede, oare? m-am intrebat disperata. Sa fi plecat iar incaltata cu papucii de casa? Mi-am intins usor picioarele si le-am privit discret pe deasupra revistei. Am rasuflat usurata, eram incaltata corespunzator. Am lasat revista sa cada in mana stanga si cu dreapta, aproape imperceptibil, am verificat slitul pantalonului. Atunci ce-o fi? m-am intrebat din nou, jenata tot mai tare de privirea lui. Parul? Fata obosita? Miscarile scurte si nervoase cu care incerc sa-mi fac loc langa copilul neastamparat de langa mine? De undeva din spatele meu, o voce striga cateva nume, iar tanarul se ridica si trecu rapid pe langa mine, atingandu-ma cu haina pe mana stanga, fara sa ma vada. Dupa ce s-a facut nevazut pe culoarul din spatele, am inchis revista si-am inspirat usor aerul conditionat din incapere, incercand sa ma relaxez. Am mai rasfoit revista de doua ori, de la ambele capete, pana mi-am auzit si eu numele strigat.
Un barbat foarte inalt incadrat de doua tinere frumoase imi arata usa larg deschisa, poftindu-ma sa iau loc. Se intoarse pe rand spre fiecare dintre femei, prezentandu-mi-le politicos. Brazilia trecu pe langa urechile mele, asa ca m-am simtit datoare cu un “Bine ati venit, incantata sa va cunosc”. El se intoarse inspre mine, intrebandu-ma cu ce ma poate ajuta. Mi-am inceput povestea de acum doua luni, cu prima pata ce mi-a aparut pe spate. Acum insa avem multe altele cu care ma puteam lauda. Mi-am ridicat bluzita sa-i arat, insa el era ocupat cu una dintre tinere.
-Stii ce este? a intrebat-o el.
-Da, e Pity… a incercat fata sa raspunda.
-Exact! zise el intorcandu-se spre birou pentru a nota diagnosticul pe-o foaie de hartie, completand in acelasi timp si trimiterea pentru analiza de sange.
-Dar am si-o alunita aici, si ea-mi da mai multe dureri de cap decat toate petele astea multe si urate de pe corp. Abia atunci se intoarse si inspre mine, ridicandu-mi ca un adevarat specialist bluzita si privind o secunda pata rosie ce camufleaza intrutotul micuta excrescenta a pielii, asigurandu-ma ca pentru atata lucru nu merita sa ma ingrijorez.
-E doar un virus, a mai adaugat el grabit.
-Si … trece cu timpul, ca toate? am intrebat.
-Da, si cu soare, imi raspunse el sarmant. Trebuie sa mergi in Mexic.
-Mexic?!… Dar crezi ca n-ar raspunde bine si la un tratament cu Cuba? am facut curioasa.
-Eu n-am zis nimic de Cuba, eu am zis Mexic! imi arunca el acea bine-cunoscuta privire “Esti cumva medic?! Si daca nu esti, de ce te bagi peste recomandarile mele?” Am tacut, strangand la piept haina din fas alunecos.
Un minut mai tarziu, mi-a intins hartiile si m-a condus intr-o alta incapere cu doar trei scaune, insa toate libere. Am cautat revista cu destinatii frumoase si am rasfoit-o linistita pana mi-am auzit din nou numele strigat. Am intins bratul la comanda si-am lasat-o sa faca ce-a vrut cu mine: sa ma stranga, sa ma pipaie, sa ma frece, sa ma intepe, sa-mi ia tot sangele.
-32 $, mi-a zis cand si-a ispravit treaba.
-Pentru Mexic sau pentru oricare destinatie? m-am trezit rostind.
Am platit bucuroasa si-am venit plutind acasa, avand convingerea ca am primit cel mai bun tratament disponibil. Chiar si cei care nu lucreaza, au nevoie de vacanta. Medicul imi recomanda Mexicul, si stie el ce stie, de aceea e medic. Chiar si numai pentru recomandarea medicului, si tot merita sa platesc pentru serviciile medicale!
noiembrie 5, 2008 la 1:51 am
Într-adevăr, medicina este o ştiinţă serioasă! Deşi, aş fi preferat Novosibirsk…
noiembrie 5, 2008 la 5:16 am
Mexic, ura!
Atunci când avea dureri atroce de spate, Bulă s-a dus cu mare ezitare la un medic pentru a diagnostica problema. “Ei bine,” spuse medicul, “problema ta se poate rezolva cu o operaţie, trebuie să stai două săptămâni în spital şi şase luni în repaus total la pat.” “Dar domnule doctor, nu îmi permit costul acestor lucruri!”, strigă Bulă. “Ei bine, atunci pentru doar 50 de lei pot să retuşez radiografia, dacă vrei.” îi sugeră medicul.
noiembrie 5, 2008 la 9:36 am
Vania, diferenta dintre un specialist oarecare si unul bun e ca ultimul stie exact ce preferi…
Jane, medicul lui Bula o fi terminat si Computer Graphics. Ar trebui sa-l intreb cum i s-a parut scoala…
noiembrie 7, 2008 la 2:13 am
Mexic suna bine … si nu ti-a zis si cat sa stai la recuperare acolo ? Nu de alta dar poate ai timp de o fiesta ceva …
noiembrie 7, 2008 la 6:59 am
Specialistul, când nu are pacienţi, îşi omoară timpul .
Un schelet intră în cabinetul medicului. Acesta se uită la el şi-i zice: acuma se vine ?
noiembrie 7, 2008 la 11:51 am
Dionis, Mexic suna bine, dar eu prefer romul tequilei… Nu mi-a zis, dar am subinteles ca trebuie sa stau pana ma vindec.
Jeff, si popii trebuie sa manance o paine… Buna poanta!