A Good Hairday to Everyone

Cu liniuta, ca la casele cu minim un inginer:

1). Pe Revy, Cocker-ul familiei, l-am ras la piele. Dar nu-i nimic, parul – asemeni aluatului dospit – creste si la -20 de grade Celsius. S-a demonstrat stiintific ca el creste si la -35 de grade Celsius, insa nu s-a stabilit cu exactitate in ce directie.

2). Si parul Marei creste, dar la fel de firav si timid. Sa privim partea plina a paharului: fata va face economii majore de-a lungul vietii, nefiind nevoita sa dea socoteala coafezelor cu memorie de elefant care, dupa doua-trei tunsori mai mult sau mai putin reusite, stiu si ce lapte praf ai supt de la mama. Sau tata, sau cine ti l-a oferit.

3). Philip a apucat iar pe mana mea, mana inarmata cu foarfece, dar a scapat nevatamat. E artist cu un puternic simt estetic, e drept, dar inca cu doua urechi. Suntem perseverenti, mai incercam.

4). Iesita de la coafor dupa vizita anuala, m-am simtit mult mai tanara si mai proaspata. Nu numai datorita faptului c-am scapat de claia incalcita de par ars de vopsele testate dermatologic si pe pestii de acvariu, ci mai mult pentru faptul ca arat ca in liceu, foarte optzecista. Cartarescu hairdo.

5). Pe el, din motive de eficienta muncii, il tundem cu masina, ori de cate ori auzim banuti zornaindu-i prin buzunare. Si nu, nu consideram gestul ca fiind de-o toleranta aparte. Nu!

Cam atat. Oricum, e prea mult. Dar asta se intampla cand vrei sa testezi WordPress-ul care face figuri, si nu te mai poti opri pana nu publici cateva magarii.