Conversatii nocturne cu Mos Craciun (I)

Habar n-am de unde mi-a gasit Mosul adresa de e-mail, cert e ca ieri ma trezesc cu un mesaj din partea lui: Vin diseara. Ce vrei sa-ti aduc? Atat, nimic mai mult. Semnat Mos Craciun. Asta-si bate joc de mine? Cine se crede?!… Sar repede pe mouse si click-uiesc reply-ul plin de furie. Ba, daca esti cine pretinzi, de ce nu stii ca nu beau vin, nici dimineata, nici seara? Mie adu-mi o bere. Si uit. Eram la serviciu, prins intre doua meetinguri plicticoase, si n-aveam nici timp, nici chef sa ma gandesc la povestile cu Mos Craciun.

Seara, am ajuns acasa epuizat, frecat bine-bine de sefi, ca-i sfarsit de an la toti, nu numai la Mos. Mi-am facut un dus, am incropit rapid o cina din resturile gasite in frigider si m-am tolanit in fotoliul comod, urmarind aproape motaind o emisiune la televizor. Berea parca nu voia sa-si vada de drum catre stomac, zabovea in tot felul de pliuri si cotloane, se tot impotmolea pe nu-stiu-unde pe parcurs si-mi tot revenea in gatlej, si-am lasat-o de-o parte, ca prea-mi bateam joc de ea. 

Un sunet incet, ca o bataie usoara in geam, m-a facut sa tresar. Stau la etajul 3, ce naiba? Sar din fotoliu si ma impiedic de papucii ce mi-au cazut din picioare, gata sa ma pravalesc pe calorifer. Fac pe avionul, intinzandu-mi bratele lateral si apoi inainte, incercand in van sa ma agat de ceva. Apuc doar sa mai fac un pas si ma proptesc cu mainile de calorifer si nasul de geam.  Ha! Mi-a venit sa-mi frec ochii cu mainile, sperand ca gestul ma va face mai credul. Clipesc des ca sa verific daca dorm ori sunt treaz, ma lipesc mai bine de geamul prin care-l vad pe supraponderal legandu-si renii si sania de balconul vecinului, cotrobaind apoi intr-un sac mare si rosu, scotand din el doua sticle si-o punga de alune. Zambea smechereste pe sub mustati, ca-n felicitarile bunicii. Face un gest de dincolo de geam, semn ca trebuie sa-i deschid. Deschid automat fereastra si-l las sa intre, nu fara efort, in camera. Inchid geamul si mai arunc o privire de-a lungul strazii, dar nici tipenie. Probabil c-am adormit la televizor, ca pare sa fie mult mai tarziu decat credeam.

-Ba, scuza-ma ca vin asa tarziu, am prins furtuna-n nordul Europei si renii n-au tras la caruta cum o fac de obicei. Uite, berea pentru tine. N-am stiut ce bei, asa ca ti-am adus un Heineken. Doua, de fapt.

-Da-o-ncoa’, Mosule, ii buna si asta! Chiar simt nevoia sa beau ceva… Mosule, da’ voi n-aveti de lucru, acolo la voi? Adica… cred ca asta-i cea mai aglomerata perioada a anului si la voi. Cum de-ai sters-o?

-Ba… asa e, desi cam toata productia s-a mutat in China! Dar m-a enervat doamna c-am zis ca-mi si bag ceva in toata traditia si-o las acum, la batranete. Numai mutre, numai fite, zici c-am fi la inceputuri.

-Mda… vrei o bere? intreb, nestiind ce altceva sa fac.

-Merge o bere, desi nu beau cand conduc, dar sunt cam sictirit azi. Sper sa stie renii si singuri ce au de facut. Batrane, sa traiesti! zice lovindu-si sticla de-a mea. O pune la gura si o soarbe cu nesat. Vad bulele de aer cum se joaca impingandu-se una pe alta sa-si faca loc inspre fundul rasturnat al flaconului de sticla si ma apuca o pofta de bere, de parca n-am pupat una toata seara. Da’ nu mi-ai zis, ce vrei sa-ti aduc? continua stergandu-si mustatile albe de spuma invizibila. Pentru o clipa, tac naucit. Oare cand am incetat sa cred in Mos Craciun? Devreme, poate prea devreme.

-Nu stiu. As vrea o femeie, una adevarata cu care sa pot sa-mi petrec serile sterile. Ah, m-ai prins nepregatit! E chiar ironic sa-ti cer azi o femeie… Una adevarata, auzi!… baigui stingherit ca m-a luat gura pe dinainte.

-Lasa, nu te lua tu dupa baba mea. De cand am ajuns celebru si i-am umplut cutia postala mai rau decat frigiderul, i s-a urcat la cap. Uita mereu ca-i baba Mosului Craciun, se crede altceva, saraca! Mai ai o bere? Nu stiu de ce n-am luat mai multe.

-Stai sa vad, zic, indreptandu-ma sovaielnic catre bucatarie. Ma intorc cu berea pe care-o da pe gat ca pe prima, fara sa respire.

-Auzi, e tarziu pentru amandoi. Ma duc acasa. Mai ai inca doua saptamani sa-mi spui ce vrei. Gandeste-te bine. Si… tinem legatura!

-O.K. incuviintez. Iti scriu pe mail, sau imi lasi un numar de telefon?

-Ho, ho, ho! Nu pot. E impotriva regulamentului intern al firmei. Etica, stii tu!… Dar nu se stipuleaza niciunde nimic despre e-mail, asa ca poti sa-mi scrii.

A doua zi m-am trezit buimac. Barbierindu-ma, mi-am amintit de fata lui paroasa. M-am oprit pentru o secunda, nici mie nevenindu-mi sa cred ce minunatii de beri am baut azi-noapte, si mai ales cu cine. La serviciu, n-am fost bun de nimic toata ziua. Imi tot venea sa le spun tuturor cum isi lega Mosul sania de balconul vecinilor si cum dadea berile pe gat, de parc-ar fi fost pahare cu lapte, dar n-am putut. E recesiune, mi-e si mie frica sa nu cumva sa pierd bucatica mea de branza si sa n-am cu ce plati creditul facut pentru minuscula mea vizuina. Dar cel mai mult m-a chinuit intrebarea lui: Ce sa-ti aduc?