Archive for the Foto-pixeli Category

Cardinalul

Posted in Foto-pixeli, Povesti de adormit parinti on Ianuarie 16, 2009 by crisatcross

 

img_83931

Într-o dimineaţă, pe când îmi sorbeam cu grijă să nu vărs pe mine cafeaua deja răcită, nu aud doar o voce ci şi văd un omuleţ care mă îndeamnă din cutia cu minuni: Iarna este momentul să hrănim păsările! Atât mi-a trebuit. Am fugit la magazin, dar ce să vezi?! Erau atâtea feluri de-a hrăni păsările, câte păsări are cerul, şi preţul trebuia plătit. M-am socotit, m-am scotocit, m-am zgârcit şi-am cumpărat o pară cât un paner plin de pere din seminţe felurite, lipite între ele, desigur, cu un lipici organic. Ajunsă acasă, am legat-o cu nişte aţă de la gobelinul pe care, cândva, tare demult, am crezut că voi avea răbdare să-l termin, şi am atârnat-o de una din crengile liliacului ce-mi creşte lângă fereastra de la bucătărie. Şi-am aşteptat. La început nerăbdătoare, mai târziu neîncrezătoare, până când, obosită, am renunţat. Două zile mai târziu, doar vântul dacă scuturase câteva seminţe dezlipite de dantura puternică a câinelui care, precum stăpâna-i, ar vrea să mai reducă din consumul propriu de carne. Nimic.
 
 A treia zi, dis de dimineaţă (dar nu la noi în est ci în vestul Canadei) îmi turnam cafeaua, aruncând o privire, ca de obicei, în curtea albă. Nimic schimbat, doar zăpadă, dar lângă casă, făcând acrobaţii impresionante pe crengile copacului, două veveriţe prăpădiseră aproape în întregime para de seminţe şi-acum îşi umpleau buzunarele obrajilor cu hrana ce nu lor le fusese servită. M-a cuprins furia, m-am făcut roşie ca para şi-am scos câinele afară, să le reamintească hoţomanelor a cui e tarlaua.

  M-am repezit iar la magazin, de data aceasta chibzuind mai bine, şi-am cumpărat un tub pentru seminţe de floarea soarelui, sperând să atrag cu ele măcar un cardinal. Vara am surprins colibri la florile din grădină, dar cardinali, niciodată. Dar pe ambalaj scria mare, cu litere de-o şchioapă: Cardinalul e o pasăre care preferă înălţimile, nu se coboară ea la nivelul liliacului tău. Atârnă hrănitoarea de crengile superioare ale unui copac matur, altfel uită! 
   
De când l-am agăţat, atârnând deasupra tubului şi-un platou de prăjituri gautit în mijloc ca să limitez accesul veveriţelor, în fiecare dimineaţă mă bucur de prezenţa păsărelelor a căror nume, cu excepţia vrăbiuţelor, nu le cunosc în nici o limbă. Sunt micuţe şi discrete, şi nu le prea place să le fotografiez, dar vin zi de zi şi-şi fac de lucru la mine-n curte. Şi curtea nu mai e atât de albă şi de goală. Şi da, azi şi cardinalul s-a coborât la nivelul meu, şi m-a lăsat chiar să-i fac o poză. Nu ştiu de ce, dar simt că zbor. 

 
 Later update: Da, DIACRITICE! www.diacritice.com

Anunțuri

Yin & Yang

Posted in Foto-pixeli, Printre canini on Octombrie 7, 2008 by crisatcross

Mai bine sa minti, decat sa nu spui adevarul

Posted in Alandala, De vita nobila, Foto-pixeli, Printre canini on August 7, 2008 by crisatcross

Casa e veche si urata, de aceea are o usa rosie, pentru ca e alba. Ferestrele sunt precum casa, de aceea au petunii rosii, pentru a nu avea numai albe. Ploua in fiecare zi, de aceea ploua si noaptea, pentru ca nu e soare. Petuniile sunt flori sensibile, de aceea jardinierele sunt sub strasina, pentru ca nu le uda ploaia. Aduc apa cu galeata, de aceea sunt slaba de inger, pentru ca are 15 litri. Sufrageria e mare si frumoasa, de aceea are un covor de lana, pentru ca e greu. Revy are un acru de pamant la dispozitie, de aceea prefera covorul, pentru ca sunt acra. Cainele are multe simturi, de aceea rastoarna galeata, pentru ca e plina. Covorul trebuie spalat si uscat, de aceea nu ninge, pentru ca pute. Parchetul se umfla de la umezeala, de aceea covorul e in subsol, pentru ca si acolo il gaseste cainele. E 5 dimineata, de aceea as dormi, pentru ca Revy e afara. Iubesc cainii, de aceea tac, pentru ca e inca viu.

 

Ies cu copiii si cainele in gradina. Desi acum doua zile le-am interzis sa mai joace baseball cu recolta de rosii, azi mai pun de-un meci, dar Philip imi promite ca-i decisivul. Cainele participa activ, desi nu se poate decide in care echipa. E, totusi, satisfacut ca prinde rosiile mai dibaci decat Mara cu castronul.

Incerc sa fotografiez insectele care-mi mananca castravetii si dovleceii, gandindu-ma ca avand fotografia cu mine, vanzatorul imi va putea recomanda otrava cea mai eficienta, nu apa de ploaie ce-am cumparat-o eu. Ma mut la straturile de flori din spatele gradinii, copiii ma urmeaza, cainele e ostenit dupa cele cateva mingi pe care le-a jucat, si se tolaneste, cu tot trupul lui de doua ori mai greu decat al unui mascul adult din aceeasi rasa, pe florile mele. Il ridic de zgarda si-l trimit la plimbare. Revine si-si gaseste alt loc. Repet manevra, putin mai hotarat, Revy se plimba vreo douazeci de secunde, apare si-si tranteste -daca nu intelege de vorba buna- hoitul pe alte frumuseti de flori. Simt nevoia sa-mi exprim frustrarea, sa fac ceva, sa-mi revin:

– Simt ca fac cu nervii…

– Faci cu Re-evy, mami?… intreaba fiica de 3 ani, precoce ca taica-sau, dar si isterica ca maica-sa.

Fara cuvinte

Posted in De vita nobila, Foto-pixeli on August 5, 2008 by crisatcross

……………..

……………….

Umbrele rosii

Posted in Foto-pixeli on Iulie 31, 2008 by crisatcross

Rev si Mara

Posted in De vita nobila, Foto-pixeli on Iulie 7, 2008 by crisatcross

Luati loc pe terasa

Posted in Foto-pixeli, Uncategorized on Iunie 26, 2008 by crisatcross